ISTORIE

Clubul ceferistilor a luat fiinta in vara anului 1923, când un grup de muncitori de la Atelierele Grivita a pus bazele Asociatiei Culturale sii Sportive CFR.
Din primul comitet faceau parte: maistrul T. Copaci . devenit presedintele asociatiei, strungarii Gr. Grigoriu, D. Constantinescu, G. Ginzer, T. Petre, Fr. Hladt.
De-a lungul timpului, clubul si echipa ceferistilor bucuresteni au purtat diferite denumiri si anume: „CFR” in 1923-1936, „RAPID”, 1936-1944, „CFR”, 1945-1949, „Locomotiva”, 1950-1958, „RAPID”., 1958-1992 si din 1992 UFC „RAPID”.
Din loturile predivizionare, 1923- 1932, faceau parte: Stanica, Tudor, Molnar, Stefanescu, Foran, Leoveanu, Buta, Calos, Constantinescu, Grigoriu, Fetzko, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Clinciu, Jinga, Blok, Filip, Stan, Itu I, Itu II, Cretu, Pârvulescu, Cichi, Radu, Schileriu, Svetcovschi, Serb, Oros, Picu, Teodorescu, Ujlaki, Glivici, Pop, Wetzer II, Biberi, Dobrescu I, Kelemen, Papoi I, Papoi II, Palco, Vlaiculescu, Szabo, Naghi, Marculescu, Ispas, Tanase, Trandafir, Tenescu, Wolf, Vintilescu, Mardare, Schei, Petrovici, C. Bauer, Attila, Vâlcov I, Vâlcov II, Abrudan, Gebrovschi, Munteanu, Chiroiu I, Chiroiu II.
Incepând din 1932, o data cu organizarea campionatului dupa sistemul divizionar, echipa .RAPID. a fost prezenta la 64 de editii, dintre care 54 in primul etalon, 1932-1941, 1946-1951, 1953-1954, 1956-1974, 1975-1977, 1983-1989, 1990-2002 si 10 in al doilea etalon, 1952, 1955, 1974-1975, 1977-1983, 1989-1990.
Din loturile echipei, incepând din anul 1932, au facut parte: R. Theimler, N. Rosculet, Al. Ujlaki, C. Vintila, St. Wetzer, Gh. Rasinaru, Z. Medve, Al. Cuedan, St. Georgescu, St. Barbu, I. Strock, I. Attila, P. Radulescu, I. Bogdan, St. Auer, I. Moldoveanu, I. Baratki, Barbu II, I. Neagu, I. Raffinsky, M. Lengheriu, Z. Marton, I. Costea, W. Sipot, Dan Gavrilescu, R. Sadowski, I. Slivat, I. Jurca, R. Ghiuritan, I. Wetzer, R. Florian, Fl. Tanasescu, St. Filote,
In perioada 1932-1942, in care RAPID a reusit performanta unica de a cuceri de sase ori consecutiv Cupa Romaniei in 1936-1937, 1937-1938, 1938-1939, 1939-1940, 1940-1941 si 1941-1942, dupa ce câstigase si prima editie, inaugurala, 1934-1935, in anii de dupa razboi, in perioada 1946-1955, lotul feroviarilor bucuresteni cuprindea urmatorii jucatori: V. Stanescu, Gh. Dungu, Gh. Demeter, D. Macri, V. Mihailescu, C. Simionescu, N. Cristescu, I. Ruzici, C. Socec, I. Lungu, B. Marian, A. Radulescu, A. Ferenczi, St. Filote, N. Roman, Em. Avasilichioaiei, D. Calin, L. Coman, Ag. Todor, G. Dodeanu, C. Garbeloti, I. Langa, I. Olaru, St. Zeana, Gh. Milea, T. Ozon.
In tot acest interval de timp (1946-1955) si in continuare pâna in 1966, .RAPID. s-a gasit, cu mici exceptii, in plutonul fruntas al campionatului, fara sa fi reusit sa câstige titlul de campioana.
O va face in editia 1966-1967, in conducerea clubului fiind: Mihai Vâlceanu, presedinte, Emil Spirea, Maxim Tipurita si Eugen Sipos, membri in biroul sectiei, antrenori V. Stanescu si V. Stanculescu.
Lotul de jucatori cuprinzându-i pe: M.Andrei, N.Raducanu, N.Lupescu, I.Motroc, Dan Coe, I.Greavu, D.Macri, C.Dinu, N.Georgescu, C.Costea, V.Stefan, C.Jamaischi, C.Nasturescu, N.Dumitriu II, Ion Ionescu, T.Codreanu, V.Kraus, M.Popescu, Ad.Popescu, P.Mitroi, Al.Neagu.
Ulterior, lor li s-au mai adaugat: M. Ionita, I.Pop, Fl.Marin, Al.Grigoras, O.Nita, V. Stefan, Ed.Bartales, M.Stelian, M.Savu, N.Manea. Performantele echipei giulestene s-au completat cu alte 2 trofee ale Cupei Romaniei, editiile 1971-1972 si 1974-1975. Componentii lotului, artizani ai acestor reusite fiind: N. Raducanu, A .Ramureanu, M. Ionita, I. Pop, N. Lupescu, Al. Boc, Gh. Codrea, Al. Grigoras, Fl. Marin, O. Nita, I. Angelescu, I. Dumitru, M. Savu, M. Stelian, G. Petcu, D. Iordan, C. N\sturescu, A. Neagu, T. Codreanu, M. Petreanu,N. Manea.
In continuare, .RAPID. are o comportare oscilanta, cu doua perioade de evolutie in esalonul secund.
O revenire mai accentuata se inregistreaza dupa 1990.
De mentionat numele jucatorilor care au imbracat tricourile visinii ale formatiei din Giulesti in perioada 1975-2000: I. Manu, L. Toader, M. Grigore, M. Agiu, Ion Ion, M. Rada, St. Popa, I. Goanta, I. Damaschin II, C. Pistol, F. Târa, L. Bozesan, M. Puscas, I. Augustin, St. Sames, C. Cârstea, D. Preda, G. Vamesu, Fl. Constantinovici, Cr. Sava, C. Rontea, R. Bealcu, R. Voinea, Gh. Dumitrascu, Ov. Barba, V. Caciureac, C. Zamfir, P. Comanescu, I. Chirita, N. Stanciu, St. Iovan, I. Chebac, Al. Andrasi, Fl. Motroc, D. Târtau, J. Vladoiu, A. Matei, D. Lupu, C. Bolohan, C. Popa, M. Sumudica, Gh. Butoiu, Fl.Tene, Al. Blid, B. Andone, M. Baban, S. Moga, A. Savu, Zeno Bundea, S. Mironas, C. Dulca, M. Ienesi, D. Pancu, C. Barbu, Cr. Boholan, I. Ganea, Maldarasan, Chirita, Lobont, Ion Sabau, D. Lupu, M. Rednic, G. Radu.
Dintre numerosii antrenori, care de-a lungul timpului au fost la cârma tehnica, si mentionam pe valorosii profesionisti: C. Kalman, St. Auer, Fr. Ronnay, I. Lengheriu, V. Stanescu, B. Marian, V. Stanculescu, V. Kraus, N. Lupescu, I. Motroc, V. Copil, N. Raducanu, I. Greavu, Gh. Multescu, I. Pop, Gh. Constantin, M. Radulescu, M. Puscas, R. Cosmoc, V. Hizo, I. Dumitru, N. Manea, M. Lucescu, M. Rednic si R. Lucescu.
Conducerea clubului a fost asigurata de numeroase personalitati ale lumii fotbalistice, precum: C. Bauer, V. Blaj, V. Badiu, E. Sipos, M. Vâlceanu, Fl. Tanasescu, D. Lazarescu, I. Stoian, E. Ignat, M. Zaharia, A. Ramureanu, M. Pascu, D. Dragan, Gh. Sichitiu, Gh. Dinu si G. Copos.
In lunga sa existenta de peste opt decenii, Clubul .RAPID. s-a impus si ca una dintre cele mai productive pepiniere ale fotbalului nostru. Sub indrumarea unor remarcabili pedagogi, I. Costea, I. Mihailescu, N. Cristescu, C. Socec si N. Belizna, s-au format numerosi fotbalisti de marca, internationali valorosi, componenti ai echipelor reprezentative. In acelasi timp, formatia de juniori a clubului a reusit sa-si inscrie de patru ori numele pe tabloul de onoare al CN, ‘n 1951, 1959-1960, 1965-1966 si 1974-1975.
Pe plan international, Rapidul a participat inainte de razboi la CEC in doua editii, 1938 si 1940. La aceasta din urma a reusit sa se califice in finala competitiei cu Gradjanski Zagreb, finala nedisputata din cauza razboiului.
In competitiile europene de club are 3 participari in CCE, 1967-1968, 1999-2000 si 2002-2003, 3 participari in CCC, 1972-1973, 1975-1976 si 1998-1999, 10 prezente in Cupa UEFA, 1967-1968, 1968-1969, 1971-1972, 1993-1994, 1994-1995, 1996-1997, 2000-2001 2001-2002, 2005-2006 si 2006-2007.
Bilan]ul general al participarii Rapidului in CE este urmatorul: 13 editii, 48 de meciuri disputate, 18 victorii, 8 remize, 22 esecuri, golaveraj 70:70, punctajul obtinut: 44.
  Se mai adauga la palmaresul international câstigarea a 2 titluri de campioana balcanica intercluburi, editiile 1964-1965 si 1965-1966.

 Cum si unde s-a nascut Rapidul?

„Într-o dimineata de iunie 1923. Am si acte. Am procesul verbal! Scris cu cerneala violeta. Cerneala cefereului. Pe prima fila sunt cinci nume- Grigore Grigoriu, Geza Ginzer,Tudor Petre, Dumitru Constantinescu si Franz Hladt, dar totul a pornit de într-o dimineata (n.r.- 11 iunie), în atelierul de scularie de la Grivita, cu urmatoarele cuvinte:
– Ce zici, Geza, daca am face si noi o echipa de fotbal?
-Sa-ncercam, Grigore.Cei doi strungari ,Grigore si Geza, împreuna cu alti ceferisti, s-au întâlnit într-o dupa-amiaza „în localul Scoalei primare din cartierul Grivita”, iar peste doua saptamâni, la 25 iunie, au înfiintat Clubul sportiv C.F.R. Primul presedinte: maistrul Teofil Copaci, care mi-a împrumutat registrul pentru aceste rânduri de început.
.Ce rau îmi pare ca n-am fost în dupa-amiaza aceea la Scoala primara în Grivita.Am scapat astfel patru luni din viata C.F.R.-ului, bunicul Rapidului meu de astazi. Au fost patru luni grele . Baietii au cumparat pânza de tricouri din banii lor. O pânza visinie, care avea sa ramâna culoarea Rapidului, dar pe care nepotii de astazi au cam uitat-o. Stiti de ce a fost pânza visinie? Ia povesteste-ne nea Grigore: „Pentru ca asa a vrut croitoreasa. Toate tricourile lea cusut, cu mâna ei, nevasta lui Geza. Si cum tot ea saraca avea sa le si spele, i-a rugat pe baieti sa nu vina cu alb, pentru ca albul aduna, mai ales la Triaj, funinginea pe frânghie. Întâmplarea a facut sa gasim o pânza visinie. Asta-i tot.” Spre toamna am vazut primul meci tare al Rapidului (n.r.- Bucuresti, 28 octombrie 1923). Am si acum fotografia dinainte de începere. Primul din stânga e arbitrul Rolton. Al doilea e Rudy Wetzer, care jucase doua din cele patru meciuri de pâna atunci ale „nationalei” noastre. Echipa lui Wetzer, „Unirea” din Timisoara, era vestita. Si am luat bataie cu 8-4, dar dupa ce condusesem cu 3-2 la pauza. Îmi aduc aminte ca, în repriza a doua,baietii lui Ruda baci, cât erau ei de artisti” de la Viana”, ne-au pus pe tusa vreo patru oameni, în frunte cu nea Grigore, capitanul(Grigore Grigoriu, strungar la Grivita Rosie, nascut în 1899, a început sa joace la Venus în 1918. În 1923, o data cu înfiintarea C.F.R.- ului, al carui membru fondator este, joaca timp de doi ani în prima garnitura feroviara. În 1925 trece la Juventus, fiind în linie cu marele „Ciogli” Vogl. În 1930 revine, pentru scurta vreme, la C.F.R. „Astfel – glumeste nea Grigore- nu mi-as fi putut trece examenul de maistru”). Am uitat sa va spun ca meciul a fost pe CAB. Lânga Arcul de Triumf, acolo unde sunt astazi vilele cele frumoase,albastre si verzi, între soseaua Kiseleff si calea care duce spre Piata Aviatorilor.
Al doilea meci s-a jucat peste zece zile,cu Gloria Arad, si tot pe CAB. Am si fotografia asta. Nea Grigore îsi trasese cureaua peste chiloti. Geza e în dreapta. Guler tare. Jiletca. Tine aratatorul în buzunarul de la ceas, ca neica Zaharia. În spatele portii se vede „vila arhitectului”. O vila de lemn. Un fel de pavilion de vânatoare. Azi nu mai e. Nu mai tin minte nici cum se numea arhitectul. Dar stiu ca am patimit mult de pe urma lui. Ori de câte ori cadea o minge în curtea vilei, omul nostru scotea briceagul si-i facea harakiri. Ca sa scape de noi (Poate ca avea si el putina dreptate, dar de partea noastra era „mersul istoriei fotbalului”). În orice caz, când a ars CAB, am simtit cu totii mâna „castelanului”. Si-a vazut visul. (Era sa uit scorul. Am pierdut meciul cu Gloria,2-1, per benevolentiam lui Onorica Nicolau, arbitrul, care pusese ramasag cu Mitty Niculescu,
sustinând ca noi, C.F.R.-ul, o sa ramânem doar o echipa de cartier, cât o fi lumea si Pamântul.)
Peste un an si ceva,prima noastra echipa s-a destramat.Au plecat Truckenbrod, omul de la care nea Grigore Grigoriu învatase meseria de half centru.
A plecat si Palco. Au venit cei tineri. Dar era greu. Procesul verbal din 25 ianuarie 1925 vorbeste despre „excluderea echipei de categoria I din campionatul regional, pentru ca nu s-a putut prezenta la meciuri”. Cauza? Lipsa echipamentului.
Si totusi, am jucat. Care cum a putut. Asa peticiti cum eram. Cu echipament sau fara. Am batut Val Vârtejul, Unirea Obor, Prahova, C.F.R.-ul din Cluj.
Am pierdut onorabil pe Valea Jiului si la Arad. Am jucat aproape 40 de meciuri în 1924. Atunci am început sa învat haltele si garile. Ziua- dupa fântâna din fata, noaptea-dupa fereastra luminata prin care se uita nevasta sefului de gara.
Am jucat peste tot. Dar ce greutati!. N-o sa credeti ca bugetul echipei avea 95.000 de lei cheltuieli si doar 5000 venituri. Iertati-ma ca va plictisesc cu cifre.Trebuie sa stiti însa ca n-a fost totul doar o cupa de sampanie.”

Autor Ioan Chirila – „Glasul rotilor de tren”

11 iunie 1967 – Rapid Campioana Romaniei

O data care va figura la loc de onoare in istoria celor aproape 50 de ani de existenta a unuia dintre cele mai vechi si mai populare cluburi din tara noastra – RAPID Bucuresti. Generatia lui Dan , Dumitriu , lonescu , Raducanu et comp, a implinit, in sfirsit, un vis pe care inaintasii lor 1-au    tesut    fara    sa-1 termine    niciodata,    aproape in fiecare     editie     a     campionatului de fotbal    al    Romaniei.
Pentru a ajunge fericiti la statia ” terminus’, Rapidul si suporterii sai au trecut prin nenumarate friguri si emotii. Ultima etapa a pus pe jaratic pe toti simpatizantii alb-visiniilor. Trenul special 5201, plecat din Bucuresti duminica la amiaza, cu o garnitura de 14 vagoane pline pina la refuz, coloana de masini sosita la Ploiesti cu citeva ore inaintea inceperii meciului cu Petrolul, alte sute de rapidisti veniti din toate colturile tarii cu diferite mijloace de locomotie, aveau sa dea orasului „aurului negru’ acea extraordinara ambianta proprie confruntarilor de neuitat.
…Stadionul Petrolul, orele 15,30. Desi ,,meciul campionatului’ va incepe abia peste doua ore. in tribune nu mai incape un ac. Din cind in cind, ,,insule rapidiste’ repeta pe voci si instrumente pentru marea premiera.
…Moment inedit cu citeva minute inainte de inceperea partidei. Artista poporului loana Radu, campioana romantelor noastre, isi arata afinitatea pentru echipa Rapid, intr-o calda imbratisare data lui Motroc.
,..A inceput jocul. Tempo foarte rapid. Aproape ca nu observam cind trec minutele. Prima repriza este punctata de un dramatic ,,suspense : in minutul 40, Roman scapa singur in fata lui Raducanu. Uriasul portar rapidist iese ,,sa-l sperie’, Roman il lobeaza, dar lobeaza si poarta. . . Repriza a doua are un inceput ,,gri’. Echipele par multumite cu acest ,,draw’. Doi rapidisti produc insa emotii la ambele porti, Dan la poarta Rapidului, in min. 68, cind trimite prea energic o minge ,,acasa’ si Raducanu scapa pentru o clipa balonul din mana : Ion lonescu la poarta lui Sfetcu – min. 80 – cind rapidistul executa o foarfeca de mare spectacol peste cap dar si (milimetric) peste poarta. Acestea sint cele trei mari momente ale partidei. La sfirsitul meciului, exploziva galerie rapidista a rupt toate zagazurile. Trei suporteri – Popovici Vavila (profesor de muzica), Ion Nasta (inginer) si Ion Chiru (dispecer la Ministerul Industriei Usoare) – ofera giulestenilor o cupa de cristal alb-visinie ca si culorile echipei lor favorite.
La cabine, tricourile se moaie in lacrimi. . . Jucatori si antrenori pling , se imbratiseaza. Rapidul a castigat. dupa decenii de lupta, campionatul chiar in orasul campionilor .
,,UN AUTOBUZ NUMIT    IMPLINIRE’
Autobuzul ,,TV’ nr. 31-B- 1150. De 30 de minute, acest autobuz obisnuit a capatat o notorietate aparte.Este autobuzul echipei Rapid care acum o j umatate de ceas – in 11 iunie 1967, orele 19 si 18 minute – a devenit campioana Romaniei. Transformat ad-hoc in autobuz alegoric, cu sute de suporteri agatati ciorchine de scara , de ferestre (de orice), cu altii cocotati pe acoperisul lui, vehiculul isi asteapta pasagerii. Acestia apar – intr-o postura „aeriana’, purtati pe brate si pasati pe sus .Ca la volei, pina la autobuz – intr-un vacarm interist. zeci de piriitori, tobe si talangi, unindu-si sunetele intr-un COR asurzitor.
– . .Orele 20,15. Autobuzul incepe ,,manevrele de dislocare’ din chingile entuziastei mase de iubitori ai Rapidului care, pe alocuri, i-au indoit tabla.
. . . Orele 20,30. In sfirsit, autobuzul a reusit sa demareze. Inapoi spre Bucuresti ! Impreuna cu titlul. Adica impreuna cu VISUL. Aplauze, batiste fluturate saluta pe strazile Ploiestiului echipa campioana.
. . Autobuzul . ruleaza cu 80 km la ora pe varianta Buftea. Iata. insa ca la citiva kilometri de Ploiesti ii asteapta o bariera. Toata lumea coboara jos. pentru a se fotografia. Trece trenul. Este acceleratul Bucuresti – Arad . Mecanicul trenului, care-i recunoaste pe jucatorii rapidisti, ii saluta pe campioni prin trei fluieraturi de locomotiva. .. .
.Autobuzul isi continua drumul. S-a lasat intunericul si ploua marunt. Jucatorii cinta ,,Multi ani traiasca’ antrenorilor Valentin Stanescu si Victor Stanculescu. suporterilor lor. Dupa un timp, linistea-i cuprinde pe toti, fiecare ramine singur cu gindurile si emotiile lui care, evident, mai staruie in fiinta lor dupa aceasta dupa-amiaza de neuitat. Facem un tur de echipa. Unii au foarte multe sa ne spuna , altii abia gasesc citeva cuvinte care exprima    si    ele mult.
NASTURESCU: ,,Cred ca la ora asta sotia mea, este fiinta cea mai fericita. Mare rapidista, inainte chiar de a ma cunoaste (pe cuvint !) ea s-a bucurat mai mult ca oricine de succesul nostru cu atit mai mult cu cit peste doua luni va naste (sper) un al treilea rapidist. Acestor doua fiinte dragi le inchin titlul pe care 1-am cucerit noi astazi la Ploiesti ‘.
CODREANU: ,,De copil am visat ca echipa mea favorita, Rapidul, sa cucereasca campionatul. N-as fi crezut niciodata ca eu am sa contribui direct la aducerea titlului in Giulesti. Cind am vazut insa, la pregatirea jocului ca lui nea Tinel (n.n. Valentin Stanescu) ii jucau ochii in lacrimi, am stiut ca de pe stadionul ploiestean noi nu putem iesi decit campioni’.
JAMAISCHl ; ,,Azi noapte am visat ca Petrolul ne-a batut cu 3-1 iar Dinamo a cistigat cu 3-0, M-am trezit lac de transpiratie. Mai mare fericire ca cea pe care o traiesc astazi nu poate exista’.
ION IONESCU : ,,Ziua casatoriei si ziua de astazi sint cele mai fericite zile din viata mea. Sa stiti insa ca atunci cind 1-am vazut pe Roman singur in fata lui Raducanu n-am mai crezut c-am sa mai apuc aceasta A DOUA ZI’. .
DUMITRIU II ,,EU azi n-am avut emotii. Simteam ca va fi ZIUA NOASTRA. jucatorii din aparare au luptat extraordinar si mi-am dat seama ca nu putem primi gol. La magistrala foarfeca a lui Puiu (n.n. lonescu) am crezut ca s-a terminat campionatul dar a trebuit sa rezistam pina in minutul 90′.
GEORGESCU : ,,Cit de bine i-am inteles azi pe inflacaratii nostri suporteri. Am tremurat 90 de minute iar la sutul lui Roman mi s-a oprit respiratia. Desi n-am jucat azi, ma simt omul cel mai fericit’.
LUPESCU ; ,,Nu-mi vine sa cred ca am luat campionatul. Pur si simplu nu-mi vine sa cred. Acest titlu care a fost ani de zile pentru noi ,,fata morgana’ este in sfirsit al nostru ! Ciupeste-ma Jami sa nu cred ca visez’.
RADUCANU : ,,ln ultimele cinci minute imi venea sa-i strig lui nea Tinel sa ma schimbe. Pina atunci n-am avut nici o emotie dar din clipa aceea am inceput sa simt ca mi se taie picioarele’.
KRAUS : ,,Azi este a doua zi de nastere pentru noi’.
DAN : Am cistigat un foarte greu razboi psihologic. Inchin aceasta victorie minunatilor nostri suporteri care sint alaturi de noi si la bine si la rau .
MOTROC : ,,Trei mari evenimente mareheaza anul 1967 pentru mine : 1) Voi fi in curind tata ; 2) Am cistigat campionatul ; 3) Sintem la un pas de Cupa si poate cine stie. . .’
GREAVU : ,,Am jucat ultimele 30 de minute cu un nod in git. Fiecare minut care ne apropia de titlu mi se parea fara sfirsit. Aceasta jumatate de ora a fost cel mai greu examen din viata mea’.
ANDRE1 : ,,Echipa noastra a luptat extraordinar pentru acest titlu.Il meritam. Vom cauta sa ne aratam demni de el’.
VICTOR STANCULESCU : ,,Am facut drumul Bucuresti – Ploiesti azi noapte in ,,mars’, in jurul camerei. De zece ani de cind am imbratisat cariera de antrenor, azi am ajuns la concluzia ca munca si sacrificiile sint intr-o zi rasplatite’.
VALENTIN STANESCU : ,,De patru nopti n~am dormit. In fiecare noapte m-am culcat pe la ora unu, m-am zvircolit pina la ora trei. iar de la aceasta ora m-am dus, ca sa ma linistesc, sa pescuiesc… Acest ultim meci a fost pentru mine un cosmar. Ce am azi in suflet ? O singura data am mai trait clipele de acum : cind s-a nascut fiul meu Mugurel. Ce n-au facut echipele Rapidului cu mari individualitati ale timpului , au reusit acesti baieti admirabili cu suflet de aur’.
EMERICH VOGL, (Consilier tehnic al echipei) : ,,Echipa noastra a spulberat azi un mit. Am satisfactia sa constat ca jucatorii nostri au depasit faza ,,talentelor care incinta” ajungind elemente cu maturitate, pe care poti, in sfirsit, conta’.
PODUL GRANT – PODUL INVINGATORILOR
O manifestatie de simpatie. contagioasa si originala in felul sau; s-a repetat la proportii de masa la ,,cartierul general’ el echipei – in Giulesti. Numai cine n-a trecut duminica seara peste Podul Grant, podul invingatorilor, cum ii spun de-acum Incolo suporterii Rapidului, nu-si poate inchipui cum s-au pregatit ..napolitanii’ din Giulesti pentru triumfala intoarcere.
Ghirlande de trandafiri rosii imbratisau colosul de metal de peste calea ferata. batrinul ceas, locul de rendez-vous al celor care vin la stadion, chioscul de ziare. teatrul Giulesti. . .
De o parte si de alta, o multime imensa de oameni, aceiasi oameni care au fost alaturi de echipa si in ceasuri grele, de-a lungul altor editii ale campionatului, au asteptat timp de citeva ore in ploaie echipa favorita. Pe o mare pancarta, purtata de niste tineri de la o scoala profesionala. un entuziast scrisese : ,,Bun venit fachirilor ! Acum vrem si Cupa !’.
Probabil ca nici cel mai iscusit regizor de cinema n-ar fi putut sa puna la punct o asemenea scena care merita cu prisosinta imortalizarea pe pelicula.
Dupa citeva ore de asteptare, multimea s-a risipit fara a avea satistactia de a-si felicita favoritii, pentru ca, din pacate, conducerea clubului n-a gasit de cuviinta sa aduca echipa in mijlocul acestei mase entuziaste de sustinatori. S-au gasit insa unii care i-ar fi cautat si in fundul pamintului pentru a-i ovationa. Tirziu , catre miezul noptii. prin fire nevazute. dar -cunoscute numai de acei care iubesc cu adevarat fotbalul, citeva sute de oameni i-au reperat pe Rapidisti la ,,Hotel Nord’ ciocnind paharul victoriei. Imbratisari si urari de noi succese au fost adresate ..Realului’ Giulesti.
Oamenii acestia. care au trait ziua de duminica in frigurile patimase ale incertitudinilor si sperantelor , sarbatoreau acum , impreuna cu idolii lor , „ANUL RAPIDULUI ”
Stelian TRANDAFIRESCU

„Chiar anul acesta se vor implini trei decenii si jumatate de cind numele Rapidului a aparut pentru prima oara intre acelea ale echipelor din prima divizie. Atitia ani s-au scurs si unsprezecele feroviar n-a fost inghitit de anonimat ci, dimpotriva, a ramas cu fermitate printre echipele cu firma ale fotbalului romanesc. El si-a facut o specialitate necontestata din meciurile de cupa monopolizand victoria finala in competitia k.o. din perioada 1936-1942.
Raminea insa campionatul. Un vis transformat intr-un cosmar cu cit anii treceau si titlul ocolea- in ultimul moment – sau facea bezele cu mult inainte de sfirsit feroviarilor. Si ce figuri celebre au imbracat tricourile Rapidului in aceste trei decenii si jumatate si, odata cu ele, dorinta de a razbuna nereusita predecesorilor: Boblea, Atila, Wetzer II, Ujlaki, Petrica Radulescu, Rafinski, Vintila, Baratki, Bogdan, Auer, Sipos, Filote, Marian, Andrei Radulescu, Lungu, Ghiuritan… Dar locul 1 nu poposea niciodata in Giulesti cu toate ca editiile in care formatia rapidista juca cu brio rolul de secunda n-au fost putine. Ramine de pomina acel campionat 1949 cind I.T.A. a luat titlul fiindca primise cu sase goluri mai putin . Rapidul acumulase acelasi numar de puncte si termina tot pe acest, in fond, merituos loc doi, devenit insa deceptionant pentru ea. De asemenea, si seria de trei consecutive pozitii de ,,vice” din editiile 1963/64 ; 1964/65 si 1965/66. Cite echipe nu s-ar fi prabusit cind – campionat de campionat – te poticnesti linga lider ! Amintiti-va ca perioadele cind Rapidul conducea cu 3, cu 4, ba si cu 5 puncte. In aceste intreceri, pierdute uneori pe potou, pareau ca trimit, in sfirsit, titlul spre Podul Grant. Dar, ti-ai gasit ! Rapidul facea ce facea si… dadea drum liber fie lui D….., fie Petrolului. Cine a spus ca suporterii feroviarilor sint oamenii cu nervii cei mai tari dintre simpatizantii echipelor noastre de A n-a gresit. Dar, adaugam noi, orice neurolog v-ar asigura ca un antrenament cum le-a oferit echipa lor – campioana a deceptiilor – nici nu s-ar fi putut solda cu un alt efect..
A venit si acest campionat. Rapidul parea resemnata. In tur, n-o gasim niciodata pe primul plan. In toate cele 13 etape, feroviarii apar o singura data pe locul doi si… plonjeaza apoi din nou spre jumatatea clasamentului. Sfirsitul primei parti ii gaseste pe locul sase ; un loc al celor mai calme aspiratii. Era o falsa impresie fiindca de la 26 februarie, Giulestiul incepea ofensiva. Mai intii printr-o. operatie de tatonare, de disimulata retinere, concretizata prin ascensiune moderata, dar- apoi – lansata cu toata forta motoarelor. Seara de 15 martie (etapa nr. 16) ii instaleaza lideri pe Rapidisti si multi spun ca originea victoriei finale s-ar afla nu in succesul pe care giulestenii il repurtasera in acea zi asupra Progresului, ci in partida de cu o saptamina mai inainte, aceea cu U.T.A., terminata cu o victorie pe stadionul din Arad. Ce a urmat apoi ? Un sir de intilniri ,,tip campionat” care catapulteaza echipa antrenata de Valentin Stanescu si Victor Stanculescu la cinci puncte de secunda sa. D….. Bucuresti, in seara lui 22 mai. Dar Rapidul ,,se regaseste”… Si-acum vine perioada care a salvat campionatul, dar numai din punct de vedere al luptei pentru titiu. Sa nu fi fost ea, apoi acest campionat chiar ca nu ne-ar fi ramas cu nimic in minte .
,,Momentul Rapid ” Incepe sa se produca in scena campionatului dupa replici bine stiute. Din pataniile anterioare. 14 mai : Dinamo se apropie la trei puncte… 28 mai : Dinamo mai are numai doua puncte de recuperat… 4 iunie : cele doua puncte sint tot doua, deci campionatul se joaca in ultima etapa !
Cele 90 de minute s-au consumat, pentru feroviari, cu prologul si epilogul dominate de accente vecine cu dramatismul. Cele 90 de minute au trecut si Rapidul si-a mentinut diferenta de doua puncte fata de singura ei rivala din acest campionat, D….. Bucuresti,
35 de ani de campionate, uneori si de campionate de categoria B, au fost necesare pentru ca Rapidul sa aiba, in sfirsit, doua puncte mai mult decit formatia clasata pe locul doi intr-un clasament final al celei mai de seama intreceri interne a fotbalului nostru .
Aceasta victorie a rabdarii, a nedescurajarii isi gaseste justificarea pentru editia in care a fost realizata prin aceea ca Rapidul s-a aratat cea mai constanta , cea mai dornica, cea mai setoasa de gloria campioanei, dintre toate competitoarele. Feroviarii au realizat performanta care se identifica- pentru ei – cu insasi ratiunea de a mai lupta in campionat. printr-un joc evident reorganizat ,mai realist , aplicand ceva din lectia campioanelor care au intrecut-o mai recent sau mai demult .Contributiei fara menajamente a tuturor jucatorilor i se adauga pasiunea , demna chiar de un jucator activ , cu care s-au angajat spre a-si duce elevii la victoria deplina antrenorii V.Stanescu si V.Stanculescu – permanent sfatuiti de reputatul tehnician E.Vogl .”