post

GÂNDURILE UNUI RAPIDIST..

Să nu ne agităm anticipat. Totuși să privim un pic mai degajați (cine poate) situația. E clar că acest proiect a pornit cu anumite carențe, însă marele plus eram noi, cei mulți și dezinteresați, cei ce ne doream iar Rapidul pe Giulești, cei ce ne doream un nou început alături de căpriori, cei ce mai tânjeam după o ultimă pasă de efect a lui Pancone, un ultim gol al lui Nico, ca odinioară cu Hertha ori Hamburg. Noi ăștia ”fraieri” și ușor de păcălit, ăștia frați cu ”țiganii” ori românii, noi ăștia care am putea ierta orice și pe oricine doar să mai putem striga „un strigăt din vechea Troie” , noi ăștia mai urâți dar nebuni, nebuni după nopțile petrecute în trenurile ce se-ntorc de la sute de km, acolo unde Rapidulețul ne-a tot dus.

Pentru noi ăștia, nu contează că e Burcă, că ne minte primarul, că ne batjocoresc ziarele vasale unui fotbal fals și ipocrit. Pe noi ne doare că unii dintre „ai noștri” ne țin îngropați, unii ce odată îi jurau dragoste eternă Marelui RAPID! Unii care erau frați cu noi și ne zâmbeau prietenește, unii care acum spun că nu avem dreptul la a mai respira încă o dată aerul Giuleștiului, nu avem voie sa strigăm un simplu, Hai Rapid, chiar și în mocirla unei ligi a 4-a plină de găuri negre, nu avem voie pentru că, ei „sunt adevăratul Rapid”, ei au acte, steme, palmares, datorii, hârtii, etc. Ei ăștia câțiva sunt Rapidul?! Pai și noi, noi chiar nu avem nimic cu Rapidul în comun? A fost doar un vis frumos!? Dacă da, a fost al naibii de frumos, și n-aș schimba nimic din ce am trăit lângă Rapid!

P.S. Jucați voi in liga 1 cu două bilete vândute pe meci, jucați voi in liga bucureșteană fără bani de apă caldă și un sandvich pentru băieți, jucați voi măi „frumoșilor” fără niciun fel de viitor și doar așa „ca băieții la o bere”. Noi nu mai vrem, noi suntem mai presus de atât, pentru noi Rapidul a fost totul, nu un hobby trecător..”