post

Păpuşari ai fotbalului, încă n-aţi câştigat războiul!

post

Joacă Măldă, zici ca-i Măldă. Cel de acum 20 de ani!

post

De 44 de ani, strânge amintiri despre Rapid. “În casa mea, până și firele de praf sunt vișinii”

Andreea de la Ruj pe Bară l-a vizitat pe unul dintre cei mai mari Rapidiști, nea Bebiță!

Acesta a purtat tricoul în care au evoluat jucătorii celor de la CFR București în liga a-5-a. Tricouri pe care aceștia nu le-au vândut și nici nu și-au modificat culoarea în roz la prespălare!

Nea Bebiță a fost prezent la majoritatea meciurilor echipei noastre!

Vă invităm să citiți un material extrem de interesant cu unul dintre cei mai respectați și modești Rapidiști!
Mulțumim Andreea pentru acest material superb pe care l-ai realizat!
-Ați filmat tot prin casă?
-Da, nea Bebiță.
-Ați filmat și în baie?
-Da, nea Bebiță.
-La mine în casă, până și firele de praf sunt vișinii.
Duminica trecută, 18 iunie. Ploua. Oare nea Bebiță o să vină cu bicicleta lui vișinie pe ploaie? L-am văzut peste stradă, așteptându-mă. Tot în alb și vișiniu.
– Era cât pe ce să te sun să nu mai vii, îmi zice. Am emoții prea mari.
– Sincer să vă spun, și eu am emoții. De când aveți bicicleta?
– De vreo 15 ani. Anul ăsta vreau să o schimb. Iau alta. Alta, dar exact la fel.
O să trec repede la momentul când am intrat în apartament. Nu mă așteptam la așa ceva. Chiar nu mă așteptam. Nea Bebiță are o casă în două culori.
– Nu mai am nicio haină de altă culoare. Pe masă, în sufragerie, mă așteptau o sticlă de Cola, așezată pe un suport de porțelan cu stema Rapidului, o scrumieră albă, cu stema Rapidului, o ceașcă, evident, cu stema Rapidului, un coș cu mere și niște pateuri cu ciocolată.
– Nu aș vrea să mi se audă vocea. Spune tu oamenilor ce îți povestesc eu acum, dar cu vocea ta. Și-am început să vorbim. Oriunde întorceai privirea, găseai un subiect de discuție. Când tăceam, era o liniște încremenită în casă, de parcă acolo, în sufrageria lui nea Bebiță, Rapid se ascunsese de lume și stătea nemișcat. Rapid, cu toată istoria lui, cu toate fotografiile alb-negre și cu versurile din cântecele vechi. Stătea nemișcat, obosit după 94 de ani de tumult. Și nea Bebiță vorbea pentru el.
Nea Bebiță deschide un album foto cu copertă vișinie și îmi arată o poză cu el, în tribună, pe stadionul Republicii.
– Stăteam la tribuna a 2-a, pe Republicii. Prin ’74 ne-am mutat la tribuna 1. A venit un șef de galerie nou și ne-a mutat. Am stat acolo câțiva ani, apoi ne-au gonit, că în spatele nostru era masa presei și îi deranjam pe oamenii ăia. Aveam steaguri și nu mai vedeau meciul ca lumea.
-Cu Nea Mincea vă cunoșteați?
-Bineînteles, am și poze cu dumnealui. Dacă trăia el acum, nu se întâmpla ce s-a întâmplat cu suporterii. Nu se certau.
-A fost cel mai bun lider de galerie?
-Nu, cel mai bun a fost Mihai Crețu. Noi ii spuneam Mițu. El e primul lider. Din ’73 până în ’78. Din ’78 până în ’82 a fost Cristi ”Barbă”, cum îi spunea lumea.
Circ am făcut cu ei!
– Și atmosfera de la meciuri? Cel mai frumos era pe Giulești, nu?
– Nu, cel mai frumos era la cuplajele inter-bucureștene.
– Pe „23 August”?
– Da. Cel mai frumos… Mă duceam cu câteva ore înainte la meci, că dacă mă duceam cu juma de oră, nu mai găseam loc. La fel și pe Giulești. Oricum nu erau locuri, nu erau scaune pe vremea aia. Erau numai gradene. Pe „23 August” și scările erau ocupate. De multe ori, stătea lumea și pe stâlpii ăia de la nocturnă. Au fost odată în jur de 110 – 120 de mii. Așa mulți erau, că veniseră până pe pistă.
– Vă mai amintiți care a fost cel mai frumos meci la care ați fost?
– Au fost multe…
– Păi cum vine asta? Mă așteptam să ziceți de un meci cu Steaua.
– Asta în primul rând! Țin minte, eram în ’68… I-am bătut cu 3-1. Circ am făcut cu ei! Circ!
– Nea Bebiță, ați urât vreodată Steaua?
-Eu nu urăsc pe nimeni. Oamenii aștia care au făcut foarte mult rău Rapidului timp de 70 de ani nu merită nici urâți. Ignorați total, cum fac eu din 1976. La oamenii de la Steaua și de la Dinamo în ultimul timp nu mă mai uit.
Zice asta în timp ce scoate din sertar și niște programe de meci.
-Uite, ăsta este din 63. Pe timpul ăla se făceau cuplaje.-Care a fost cel mai mare fotbalist al Rapidului?
-Nu i-am prins pe toți. Nea Costea a spus de Baratki. Am o carte de Gheorghe Mihalache despre el. Teroarea blondă. Nici nu mai știu pe unde o am. Pe aici trebuie să fie.
Are biblioteca plină de cărți despre fotbal. Ele și DEX-ul mi-au atras atenția. Lângă, două căni cu stema Rapidului pe ele, pline de pixuri vișinii și albe. Cu stema Rapidului pe ele.
-Am o grămadă de pixuri. Cum apare câte unul, cum îl iau.
Echipa n-ar fi fost atât de iubită, dacă mergea totul șnur
– Se mai pune suflet în fotbal? Așa cum punea Baratki?
– Nici gând. Mulți nu mai sunt fotbaliști, sunt mercenari. Dacă nu le iese banul, pleacă.
– Nea Bebiță? De ce vi se zice Bebiță?
– Râde Așa mi-au zis ai mei. De când erau lumea și pământul. Mă cheamă Gheorghe și Ion, dar de ce mi-or fi zis Bebe nu știu.
– De când ați început să strângeți amintiri?
-’73
– Și mai țineți minte care e primul lucru din colecție?
– Uite în ’99 cât eram de sărac. Îmi arată o fotografie cu el în casă, lângă un perete golaș, nu încărcat de insigne, fanioane și brelocuri, cum e acum.
– Cel mai vechi lucru e un fanion. Și mai am niște poze cu jucătorii din 64 – 65. Cu echipa aia am crescut eu.
Mergem pe holul de lângă ușa de la intrare, unde, într-o ramă sta aranjată minuțios echipa cu nea Rică în mijloc. 
– Prima echipă campioană. În ’67. Au fost vice-campioni în ’64, ’65 și ’66. Și majoritatea dintre ei sunt crescuți de Rapid.
– Asta a fost cea mai bună echipă a Rapidului?
– Asta de aici. Campioana din ’67. Părerea mea.

A fost Rapidul o echipă ghinionistă?
– Bineînțeles. Altfel, nu ar fi fost atât de iubită, dacă mergea totul șnur.
– De când mergeți pe stadion?
– Din ’62, toamna.
– Și ați fost la Ploiești când a luat Rapidul titlul în ’67?
– Nu, că alor mei nu le-a plăcut fotbalul și nu mă lăsau să plec de capul meu.
– Păi și cum ați ajuns la meciuri?
– Păi cum să nu mergi pe stadion, dacă stai în Giulești? M-am mărit un pic și am plecat singur.Cine vine o dată, de două ori pe Giulești se îmbolnăvește de rapidism.

 

Așa se cânta odată…

 

Scoate din dulap un dosar cu niște foi. Cântece de pe stadion.

Cântă galeria rapidiștilor
Azi joacă Rapidul, dragostea lor
Pentru Rapid…

Începe să râdă emoționat, apoi își drege glasul.

Pentru Sandu Neagu, Nichi, Pop și Rică/ Peste-ntreaga zare, cântul se ridică / Pentru Rapid, Pentru Rapid, Pentru Rapid cântăm, doar pentru Rapid

Mă atenționează: Și ultima strofă!

Astăzi stadionul e în sărbătoare, fiindcă joacă fotbal o echipă mare / Da, e Rapid…

Aveam multe cântece…
Nici nu apuc bine să termin de zic „Ce frumos”, că nea Bebiță începuse alt cântec.
Haide Rapid, haide Real! Nu pot să cânt că sunt răgușit un pic. Uite, ăsta e pe melodia din Oda Bucuriei:

Stadionul iar ne cheamă în decorul său splendid / Inimile ne îndeamnă să cântăm pentru Rapid / Haide Rapidul, haide Realul, haide Rapidul din Giulești…

-Asta e greu de cântat:

Luni și marți mă jur că-n veci, nu mai calc nici mort la meci. Dar pe vineri mă decid. Boală veche hai Rapid. Și-uite așa mereu, mereu, și la bine, și la rău Râde Nu pot să cânt.

Zâmbesc. E așa entuziasmat, de parcă se întorsese pe Republicii și își vedea Rapidul trăind.
– Credeți că o să mai fie vreodată Rapidul ce a fost cândva?
– Nu, categoric nu.
Începe altă melodie:

Alb-vișiniu, alb vișiniu, fără tine totul ar fi pustiu / Ar fi anost, ca o zi de post / Fără tine viața n-ar avea rost

-Ați făcut parte din vreo grupare de suporteri?
-Eu sunt rapidist și atât. Așa m-am născut și așa am să mor. Nu am făcut parte din vreo brigadă.
Altă melodie la rând:

E viața voioasă, plăcerea-i divină și plină de farmec ne e inima / Trăim cu fervoare, i-atâta splendoare și e sărbătoare când joacă Rapid.

Apoi alta:

Rapid e cerul senin, Rapid i-aroma din vin, Rapid e fructul divin, E sublim, e sublim Rapid e cerul deschis, Rapid e zâna din vis, Rapid e mugur de dor, e vinul amețitor

Pauză de dres vocea. Apoi…

Era un cântec de prin anii ’70. Se ridica Mihai Crețu și striga Haaai, Rapidu! Iar noi în continuare… Rapid, Rapid / Real, Real / Hip, hop, ha / Azi vrem victoria / Ahe, ahe, ahe, Rapid, Victorie! / Rapid, Rapid, Real, Real, Real / Eeee… Și pe urmă: Rapid, bate din palme Rapid.. Era o nebunie!

Părea că ar putea să cânte ore în șir. El cânta, iar Rapidul din jurul lui tăcea în continuare.
– Atunci se înjura așa mult pe stadioane?
– Nu, categoric nu. Dacă îți trebuie imnul, îți fac cadou. Și îmi întinde o foaie cu imnul printat. 

C-așa-i viața de microbist / O zi sunt vesel, alta trist / Dar e frumos și mă mândresc că-s rapidist

 

De ce ați scris pe caiet „Vișinel”?

 

-Ați jucat fotbal când erați mic?
-Fotbal am jucat toată viața mea, până la vreo 50 de ani încolo, dar pe maidan, în curtea școlii. Am fost la selecție la nea Costea de vreo 4 ori și m-au respins că eram prea firav și amărât.
– Și ce fotbalist vă imaginați că erați, când jucați pe maidan?
– Ion Ionescu și pe urmă Liță Dumitru. Din păcate Liță ne-a părăsit și s-a dus la Steaua.
A scos alte albume de fotografii.
-Îți arăt întâi poze cu fotbaliști.
Pe prima foaie a albumului, Dănuț Lupu.
-Măldărășanu…
-Sabău, Narcis Răducanu, incep să îi înșir eu.
-Ia uite, domne, ce știe. Râde. Nae Stanciu, cu care am și tricou. Tricoul agățat de perdea, lângă o eșarfă cu Pancu pe ea și mesajul „No Pancu, no party”. În stânga, tricoul și eșarfa, în dreapta, un steag alb-vișiniu.
-Știi că era un slogan cât peluza de mare… „Voi, suporteri pentru cupe și flori / Noi, din pasiune pentru aceste culori” Și, acum nu mai vine lumea la meci……. Știi ceva? Păcat că stăm cu mâinile în sân. Acum ar trebui să fim mai vocali și mai vizibili.
-Ați pierdut vreodată vreun meci al Rapidului?
-’71-’72, am fost în armată. La Craiova. Și nu puteam să-mi iau permisie.
-Dar de ce ați strâns toate lucrurile?
-Asta e pasiunea mea.
-Și mai aveți și altă pasiune?
-Nu. Asta e atât de mare, că nu mai e loc de alta.
-Dar de ce ați scris pe caiet „Vișinel”? Așa vă zic prietenii?
– Nu, nu. Așa îmi zic eu.
Și mi-a arătat tricoul lui. 
-Înțelegi ce scrie? Vi și nel. Și 94 de ani ai Rapidului.
Nici eu nu sunt Ion T. Ion, nici tu nu ești Ioan Chirilă.

 

-Ăsta-i gata. Și deschide alt album, cu poze din tribune.
-Ați mers în deplasări cu echipa?
-Am fost, dar în foarte puține. Doar 105. Nu te mira, că sunt puține. Am fost la Timișoara, Cluj, Baia-Mare, Brașov, Vâlcea, Tărgu Mureș… 41 în total. O nimica toată. Când bătea Rapidul, era foarte frumoasă deplasarea.
-Și când pierdea Rapidul? Cum era drumul de întoarcere?
-Ca la înmormântare. Uite, asta-i cea mai tare lozincă făcută de suporterii rapidiști: Rapid nu-i pe gustul puterii. Am avut și eu lozincă: Rapid, lumină, dragoste, viață. Dar mi-a luat-o cineva de pe gardul tribunei.
-V-ați gândit să scrieți o carte?
-Eu? Păi crezi că mă pricep? Mă faci să râd. Natura nu m-a înzestrat cu talentul de-a vorbi frumos. Nici eu nu sunt Ion T. Ion, nici tu nu ești Ioan Chirilă. Râde.
Căuta cu ochii în jur ce să îmi mai arate.
– Vrei afișul ăsta? Tot ce am dublură-ți dau. Uite-l și pe Tudorică. Stătea la tribuna 1, în partea stângă. Melodia lui preferată era „Liniștea”. Să iți arăt și abonamentele?

Deschide o cutiuță în care abonamentele și legitimațiile de suporter erau așezate în ordine.
-Uite, am și poze pe ele, ce tânăr eram…Poze ca de buletin.
-Nu ați fost însurat niciodată?
-Nu. Din păcate sau din fericire. Păi nu m-am însurat cu Rapidul?
-A fost cea mai frumoasă căsnicie?
-Da, de departe.

 

Rapid, cea mai frumoasă distracție

 

-Stai să-ți arăt un steag. Poate facem o poză cu el.

-Dumneavoastră ați compus mesajul?
-Da, da.
-Ce frumos ca ați rămas o viață lângă Rapid.
-Așa m-am născut. Rapid e cea mai mare bucurie a mea, cea mai frumoasă distracție. Toată viața mea mi-am dedicat-o Rapidului. Sper să îl prind când face 100 de ani. Mai sunt 6 ani… Dar deja mi-am depus cererea în galeria din ceruri.
-Vă mulțumesc că m-ați primit aici, nea Bebiță. Auziți, cum v-ați descrie dumneavoastră casa?
-Nu știu, te las pe tine să zici. Vezi, să nu se audă vocea mea.
Așa că încerc să o descriu. Casa lui nea Bebiță este o poveste. Este și depoul unde toate amintirile vișinii s-au retras și acum stau împreună, ascultându-l pe nea Bebiță cântând. Este și un capitol din „Glasul roților de tren”, pe care Ioan Chirilă nu a mai putut, din păcate, să-l scrie. Este Rapidul, mulat pe sufletul lui nea Bebiță.
-Știi ceva? Când o să mai găsesc dubluri, o să mă gândesc prima oară la tine.
La mulți ani, Rapidulețule!
post

Rapidiștii trebuie să cunoască adevărul! Conform ANAF, AFC Rapid, inactivă din 2014!!!

Este adevărat, contribuabilii pot fi reactivați, una dintre condiții fiind plata tuturor obligațiilor fiscale restante – lucru de care ne îndoim serios, cunoscând datele publice privind datoriile către stat înregistrate de AFC Rapid.

După cum se știe, juriștii recomandă persoanelor fizice și juridice să nu facă afaceri cu contribuabilii inactivi, riscurile de ordin fiscal și juridic fiind foarte mari.

În aceste condiții,suporterii rapidiști au dreptul să afle răspunsurile la următoarele întrebări:

 

1.  Din ce cauză a fost declarată inactivă AFC Rapid?

2.  Cum a funcționat AFC Rapid în campionatul 2016-2017?

3.  Din ce conturi au fost efectuate plățile și cum s-au evidențiat încasările?

4.  De ce nu li s-a comunicat suporterilor, de către deținătorii AFC Rapid, faptul că Asociația este declarată inactivă din octombrie 2014?

5.  Cum crede AFC Rapid că, în aceste condiții, va putea atrage parteneri din mediul de afaceri, pentru un proiect serios și credibil, așa cum rapidiștii își doresc și cum Rapidul merită?

6.  Este AFC Rapid altceva decât o fantomă?

post

Când dragostea pentru RAPID nu e la ofertă ȘOC!

Anul 95: Evadarea din anonimat
Echipa înfiinţată de câţiva muncitori de la Atelierele Griviţa în anul de graţie 1923, sub denumirea CFR Bucureşti, şi consacrată în istorie ca Marele Rapid, va împlini duminică 94 de ani. 
Poate că domnul Gheorghe Scurtu ne va certa, pe motiv că nu 25 iunie, ci 11 iunie este adevărată „zi de naştere”. Dar dorim să nu intrăm în polemici.
Ci să stabilim clar ce avem de făcut. Ce ar fi vrut oare de la noi Teofil Copaci şi Grigore Grigoriu? Cred că ne-ar fi spus „priviţi către viitor, felicitări că aţi ajuns la 94, dar de acum toată atenţia către 95”. 
Ce vom face în acest al 95-lea an? Vom încerca să promovăm în Liga 3, că doar nu vom intra pe teren ca să pierdem meciurile. Ca nou-veniţi în acest eşalon, pare aproape imposibil. 
Din Liga 4 în Liga 3 e cel mai greu de promovat. Din multe echipe, răspândite în toată țara, puține vor merge mai sus. Trebuie câștigată o serie, apoi un baraj. Anul 95 se anunță unul foarte greu. Practic, vom lupta ca să evadăm din anonimat.
Dar să nu uităm că astă-vară eram numai o gaşcă entuziastă adunată în două săptămâni. Şi totuşi, ne-am atins scopul. 
Deci luptăm şi câştigăm, e clar. Dar cum? 
Adrian Dumitru şi Vasile Caciureac să-şi motiveze elevii ca şi până acum. La partea tactică lucrurile trebuie să evolueze mai uşor, pentru că am avut timp un an să sudăm relaţiile de joc, „să ungem mecanismele”. 
Jucătorii să între pe teren fără complexe. Atât. Au la activ toţi anii de juniorat, plus încă unul în care au arătat că nu şi-au pus degeaba ghetele în picioare. Nu au niciun motiv să se teamă. Desigur, asta nu înseamnă să doarmă câte o repriză, ca în deplasarea cu Power Team. Să joace ca în repriza a doua, acelaşi meci. 
Suporterii trebuie să înţeleagă situaţia. Rapid Bucureşti a promovat pe criteriu sportiv în Liga 1, la finele sezonului 2015-2016. Dar a fost scoasă din competiţie pe criteriul financiar. Nu mai stăm acum să analizăm cine a fost de vină. Faţă de realitatea asta avem două posibilităţi. Una ar fi să nu facem nimic şi să aşteptăm să ne cadă din cer un Rapid nou-nouţ, înscris în Liga 1 şi cu lotul plin de vedete. A doua, să încurajăm CFR-ul de azi să ajungă cât mai sus.
Numărul suporterilor va fi decisiv. Tot ce au reușit vreodată alb-vișiniii, au reușit și cu ajutorul fanilor. Dar știm foarte bine că nu e stilul nostru să aducem lumea în tribune cu marketing și campanii de convertire sau cu hashtag-uri în care să umflăm numărul de spectatori (tipic postdecembrist).
Cel mai bine a exprimat starea asta de spirit Bebiță, Rapidist de când s-a născut și prezent pe stadion de 55 de ani: „Noi suntem CFR și în 2016 am plecat de la lingură, ca în 1923. Cine vrea să ni se alăture, va fi bine primit”. Bebiță e cel mai bun agent de marketing pe care l-a avut vreodată o echipă de fotbal din România. De când se știe, trăiește în alb și vișiniu și nu face profit de pe urma Rapidiștilor. De Rapidiști ca el are Giuleștiul nevoie!

 

post

Primul titlul al Rapidului! 11 iunie 1967!

               DIVIZIA A 1966-1967

1.Farul ConstanțaRAPID            1-1;2-2 
2.RAPIDUTA Arad                   0-0;2-1 
3.Progresul BucureștiRAPID        1-1;0-1 
4.Universitatea CraiovaRAPID      1-0;0-1 
5.RAPIDCSMS Iași                  8-1;2-2
6.Jiul PetroșaniRAPID             0-1;0-1
7.Dinamo București - RAPID           2-1;0-2
8.RAPIDDinamo Pitești             2-1;2-2
9.Steagul Roșu BrașovRAPID        2-1;0-1
10.RAPIDUniversitatea Cluj        2-1;0-2
11.RAPID - Steaua București          3-0;0-0
12.Politehnica TimișoaraRAPID     1-0;0-2
13.RAPIDPetrolul Ploiești         3-1;0-0


               CLASAMENT

1 RAPID BUCUREȘTI        26 13 8  5 39-21  34
2 Dinamo Bucureşti       26 13 6  7 38-23  32
3 Universitatea Craiova  26 13 4  9 38-32  30
4 Farul Constanta        26 11 7  8 38-36  29
5 Steaua Bucureşti       26 10 6 10 36-28  26
6 Universitatea Cluj     26  9 8  9 31-30  26
7 Steagul Roșu Braşov    26 10 6 10 31-37  26
8 Jiul Petroşani         26 11 3 12 41-32  25
9 Petrolul Ploieşti      26  9 7 10 25-26  25
10 FCM UTA Arad          26  7 10 9 31-36  24
11 Progresul Bucureşti   26  9 6 11 29-34  24
12 Dinamo Piteşti        26 10 3 13 34-41  23
13 CSMS Iaşi             26  7 7 12 30-53  21
14 Politehnica Timişoara 26  6 7 13 33-45  19


LOTUL                  JOCURI/GOLURI

ANDREI Marin                3 
NECULA Răducan-RĂDUCANU    24 
CODREANU Teofil            23/2 
COE Dan                    26 
COSTEA Savu                 1 
DINU Constantin            23/1 
DUMITRIU II Emil           26/12 
GEORGESCU Nicolae           6 
GREAVU Ilie                25 
IONESCU Gheorghe Ion       22/15 
JAMAISCHI Constantin       21/2 
KRAUS Viorel               12/2 
LUPESCU Nicolae            26/1 
MITROI Paul                 3 
MOTROC Ion                 25 
NĂSTURESCU Constantin      25/3 
NEAGU Alexandru             8/1 
ȘTEFAN Vasile               8
post

Când Vișiniu.ro devine sursa de inspirație a ”site-ului de pretutindeni”…

Nu ne-am propus să intrăm în polemici cu nimeni până acum, am mers pe drumul nostru, am scris despre echipa noastră, nu ne-am inspirat de nicăieri, am făcut totul cât mai original și mai strict pentru clubul nostru drag, pentru urmăritorii noștri, NU și pentru cei ce ne copiază ideile și conceptele. Nu facem profit de pe urma brandului RAPID și a Rapidiștilor, nu vindem materiale super, extra, mega, giga avantajoase, cum nu vindem 3 tricouri, boxeri, sutiene.. cu însemnele ADEVĂRATULUI RAPID! Noi nu umflăm asistența din tribune, cum nu manipulăm Rapidiștii care e adevăratul Rapid! Noi nu aberăm și o luăm razna prin articole, cum nu vă putem convinge că avem palmaresul. Noi nu ne supărăm când nu suntem anunțați cine dă lovitura de începere, cum nu ne supărăm astfel încât să nu mai transmitem meciul live!
Însă nu putem să trecem cu vederea anumite aspecte ce ne deranjează, cum ar fi:

1

2

3

În altă ordine de idei, vrem să precizăm că nu avem nimic cu echipa AFC Rapid, din contră, respectăm jucătorii și staful tehnic, îi felicităm pentru meritele obținute în acest sezon și le urăm succes în sezonul viitor! Vrem să scoatem în evidență lipsa de obiectivism din partea celor ce îl mediatizează și de nesimțirea cu care sunt tratați Rapidiștii. Din cauza lor și a proastei mediatizări, a făcut ca bătrânul Giulești să nu mai fie populat iar publicului Rapidist să fie scârbit de asocierea numelui Rapid, cu ei! Probabil dacă acest ”site de pretutindeni” nu era vocea clubului pe care îl mediatizează de un an, Giuleștiul n-ar fi arătat așa:
Mulțumim tuturor urmăritorilor noștri, NU și celor ce ne copiază ideile. Respectăm pe toți ce iubesc culoare vișinie, pe toți Rapidiștii și disprețuim pe cei ce urmăresc propriul profit de pe urma Rapidiștilor!
Dorim să fim respectați, NU copiați!

LUPTĂ RAPID, LUPTĂ CFR!

post

Premianții Giuleștiului!

Astazi 9 iunie, de la ora 18:00 pe stadionul Romprim s-au decernat medaliile pentru podiumul campionatului ligii a 5-a.Echipa noastră a primit medaliile de bronz ocupând locul 3 după jocurile de clasament.

Felicităm echipele de pe primele două poziții și nu în ultimul rând felicităm prestația jucătorilor noștri pe tot parcursul sezonului, care de la anul au un singur țel, ocuparea primului loc în liga a 4 a și promovarea în liga a 3 a. Nu ne va fi ușor, dar sperăm că unitatea grupului cu câteva întăriri ce se vor concretiza în această vară, să ajute la atingerea obiectivului propus. Acela de a duce spiritul vișiniu mai departe. 
Încă o dată, felicitări jucătorilor, stafului tehnic și grupul de susținători ai CFR-ului!
Împreună vom fi puternici!

The YouTube ID of Insert video URL or ID here is invalid.
post

Comunicat al CFR București!

Rapidul pe care ni-l dorim

Am pornit în august 2016, într-un mic grup de entuziaști, fără resurse și fără ca cineva să ne dea vreo șansă. Am strâns un nucleu de jucători, în cea mai mare parte foști juniori ai Rapidului, dar care nu mai jucaseră împreună de ceva vreme. Pentru primul meci am fost nevoiți să cumpărăm la repezeală un echipament alb, întrucât echipamentul vișiniu, pe care îl comandaserăm, nu sosise la timp.
Dar jucătorii au fost admirabili și conducerea tehnică, directorul tehnic Adrian Dumitru, antrenorul Vasile Caciureac, delegatul echipei Viorel Neacșu și antrenorul de portari Bebe Cioran au făcut o muncă excelentă pe tot parcursul campionatului.
Mulți pariaseră că vom sucomba fie în noiembrie, fie în decembrie, fie în martie și tot așa. Iată-ne la sfârșitul campionatului, promovați în Liga a IV-a și cu gânduri mari pentru viitor! Putem spune că în acest moment am constituit un grup capabil să se lupte pentru promovarea în Liga a III-a.
În spatele acestui succes se află nu doar munca jucătorilor și a staffului tehnic ci și eforturile entuziaștilor din comitetul de susținere.
Nu am fost mulți – pe lista inițială se regăsesc aproape 30 de oameni. Dar fiecare a dat, după cât a putut, ceva din timpul și din energia sa în sprijinul acestui proiect. Am fost în același timp și suporteri, și finanțatori, și organizatori de competiții, și manageri (uneori și psihologi), fără o ierarhie dinainte stabilită. Am luat decizii în comun. A fost o experiență colosală, pe care n-o vom uita cât vom trăi.
Am reușit să asigurăm pe parcursul acestui campionat un buget de circa 40.000 de euro, bani proveniți din sponsorizări, din donațiile membrilor comitetului de susținere și din vânzarea de bilete la meciuri.
A fost un an greu, dar am demonstrat că se pot obține rezultate în fotbal pe baza unui proiect pornit de jos în sus, de la inițiativa oamenilor și nu la ordin politic sau administrativ. Ne putem lăuda cu faptul că am putut pune pe picioare un adevărat start-up fotbalistic, transparent și sănătos.
Suntem ferm hotărâți să mergem mai departe pentru atingerea scopurilor propuse: recuperarea tuturor elementelor identitare rapidiste și reconstituirea Rapidului nostru drag.
Știm din experiența de acum că nu va fi simplu. Recuperarea mărcii și palmaresului, în paralel cu asigurarea pentru echipă a unui buget propice performanței la acest nivel, necesită investiții substanțiale, peste puterile unui comitet format din 40 de oameni. De aceea lucrăm la constituirea unor parteneriate solide cu mediul de afaceri.
Ar fi posibilă și cumpărarea mărcii de către suporteri, cu condiția să fim câteva mii. Din păcate, marea majoritate a suporterilor rapidiști preferă să stea de o parte, așteptând sosirea unui investitor care să realizeze minunea.
Iar minunea pare să fie proiectul anunțat de gruparea FC Voluntari.
Credem că este timpul ca suporterii rapidiști să decidă care să fie direcția. Nimic nu se poate face în absența lor, pentru că ei sunt singurii care i-au acordat Rapidului susținere necondiționată, pe viață.
Așadar, avem în față două posibilități.

1. Proiectul FC Voluntari
Tehnic, preluarea mărcii și a numelui Rapid este posibilă. Din campionatul viitor va putea exista un nume Rapid în prima ligă, iar din 2020, un stadion nou, care va atrage și un public nou.
Dar, să fim sinceri, nimic nu va mai fi ca înainte. O parte însemnată a Marelui Rapid, cel al lui Baratky, al lui Dan Coe, Dumitriu și Ionescu, al lui Manea și Goanță, a Rapidului campion din 1999 și 2003, a Rapidului Eurofantastic se va pierde iremediabil.
Poate că vom merge iarăși la fotbal pe Giulești, dar ne vom bucura cu o strângere de inimă. O spunem cu tot respectul pentru ceea ce FC Voluntari a realizat până acum în fotbalul românesc.

2. Renașterea prin propriile forțe
Putem să ne strângem cu toții în jurul unui proiect pornit de jos, fără datorii și fără obligații ascunse, un proiect susținut de suporteri, în deplină transparență. Avem deja dreptul de a juca în Liga a IV-a și stă în puterea noastră să continuăm povestea.
Va fi cu mult mai greu, fiindcă nu vom beneficia de sprijin politic și administrativ. Dimpotrivă, ne vom bate cu echipele susținute politic și administrativ. Vom vărsa lacrimi, sudoare și sânge – dar cu asta suntem obișnuiți.
Dar, până la sfârșit, va fi Rapidul nostru, cu prăbușiri grandioase și victorii colosale, Rapidul acela care înseamnă viață trăită cu intensitate. Rapidul acela despre care marele Ioan Chirilă scria că face să curgă vinul și înveselește oamenii.
Așadar, cine vrem să fim? Oamenii sistemului sau cei răzvrătiți împotriva nedreptății? O bijuterie la butoniera puternicilor zilei sau un club istoric? Chelsea sau Liverpool? RB Leipzig sau Borussia Dortmund? Juventus sau Napoli?
Să alegem cu multă înțelepciune! Fiindcă vom alege pentru întreaga noastră viață și pentru copiii noștri.

Aici, turul doi nu există!

post

CFR BUCUREȘTI câștigă prima cupă a României în 1935!

 

          CUPA ROMÂNIEI

1.CFR Simeria B - CFR BUCUREȘTI        2-4     

2.S.G. Sibiu B - CFR BUCUREȘTI         1-4

3.CFR BUCUREȘTI - Phoenix Baia Mare B  4-2

4.CFR BUCUREȘTI - ILSA Timișoata B     3-2 

F-CFR BUCUREȘTI - Ripensia Timișoara   6-5 ddp 

6 iunie 1935,18:00,
Stadionul ONEF, București, Spectatori: 20.000
Arbitru: Denis Xifando (București)
Marcatori: CFR BUCUREȘTI:Junk 34',L.Strock 37',Gh.Georgescu 55'61'70', Șt.Barbu 97' 
           Ripensia: Schwartz 41'47',Ujlaky 55'(aut.),Dobay 76',Zombory 88'(pen)

CFR BUCUREȘTI:P Francisc Theimler
              F Nicolae Roșculeț
              F Ujlaki
              M Vintilă Cossini
              M Ștefan Wetzer
              M Alexandru Cuedan
              A Gheorghe Georgescu
              A Ștefan Barbu
              A Ladislau Ströck
              A Geza Medve
              A Attila Junk

Ripensia:P William Zombory
         F Rudolf Burger
         F Balazs Hoksary
         M Vasile Deheleanu
         M Rudolf Kotormany
         M Eugen Lakatos
         A Silviu Bindea
         A Zoltan Beke
         A Gheorghe Ciolac
         A Alexandru Schwartz
         A Ștefan Dobay

 


ASPECTE

Buletinul meteorologic, cu dragalasul concurs al postului nostru de radio-difuziune, a anuntat pentru eri: ploi, furtuna, ciclon, traznete si fulgere. Convins de exactitatea previziunilor de la Radio, m-am alarmat si mi-am cumparat o palarie de paie. O frumusete de palarie care mi-e prins admirabil in intemperiile prezise, cari s-au adeverit si de asta data. Ce-i drept partial. S’a realizat numai capitolul traznete: a fost o caldura, care a traznit onorata asistenta.
Miile de spectatori cari nu au pretuit cum se cuvine caminul cu umbra, au patimit sub craterul care s’a ambitionat sa se posteze deasupra Onefului.
E cald. In tribuna, daca n’ar exista si oameni cu intrarea gratuita, ai avea impresia ca esti intr-o baie de aburi. Din cauza caldurii, spectatorii s’au dezbracat nu numai de haina facuta de croitor, ci si de haina de clubmeni. Li-e indiferent cine ar castiga. Numai de s’ar racori odata.
Uff! O duduie care a plecat de acasa cu fata acoperita cu pudra Germandree, s’a trezit plina de crema Nivea.
Domnii si-au scos vestoanele, duduile si-au scos pantofii, doamnele manecele de la rochii, iar d. Pui supra incalzit, si-a scos ochelarii de soare si si-ar fi scos si camasa, daca n’ar fi fost noua…
O catastrofa e iminenta. Tribuna va lua foc in cateva minute. In momentul cand fluviile de sudoare au sters numerile de pe banci si cand batistele se imbolnavisera de reumatism, s’a terminat limonada. A mai ramas un singur pahar cu lapte batut.
O suta de oameni s’au batut pentru un pahar cu lapte batut, care in urma acestei batai, s’a transformat in unt.
Pe gazonul care a prins cateva chelii cu matreata, a aparut o linie rosie: Ripensia. Si imediat ceferistii au facut si ei o bolta in fata tribunei si apoi in fata peluzei. O rafala de aplauze, un val de caldura si matchul incepe. Molcom. Matchul, parca-i luat cu incetinitorul. Transpiratii sunt nemultumiti:
– Asta-i finala Cupei Romaniei?
– Bravo, Dobai! Asa, ca te iubesc!
– Il iubiti mult?
– E in capul clasamentului iubitilor mei.
– Vasazica e ceva serios intre dv.?
– E flori-gatterul inimii mele.
Odata cu temperatura, se ridica si scorul. A ajuns la 5-5. Alta pauza.
– Ce-i cu Ripensia? Nu mai e ce-a fost odata…
– E mai bun Atila ca Dobai.
– Cum ati spus?
– E mai bun Atila ca Dobai.
– De Gustibus… a conchis d. Gusti discutia.
Prelungire… Din nou ceferistii au pornit in viteza treia si din nou au deraiat la poarta ripensista, care devenise Valea Larga pazita de acarul Ion Paun.
Departe, cerul s’a rosit, globul de foc mijeste dupa acoperisuri, Marea admira tabloul, Gogea Mitu mananca o omleta din 30 de oua, iar cei ce au pariat pe Ripensia au pierdut.
Cupa Romaniei e a C.F.R.-ului.

C.F.R. a invins Ripensia cu 6-5 (2-1;5-5)

Finala Cupei Romaniei un episod unic in analele footballului romanesc
A castigat echipa cea mai eficace. – Georgescu l-a pus in umbra pe Bindea. – Problema halfilor echipei nationale s’a complicat. – Ori ce om e supus greselii, deci si d. Xifando.
Profesiunea ne obliga sa fim prezenti la toate matchurile. Dela cel mai anost, dela cel mai stupid, pana la cel mai interesant, cel mai palpitant.
Am vazut, astfel, multe matchuri. Sa dam o cifra? N’ar fi exacta.
Dar din aceste multe matchuri cate a trebuit sa urmarim, e fara indoiala ca cel de eri ne va ramane in amintire. Dupa cum, desigur, va ramane un moment de neuitat pentru toti cei cari pricep si le place footballul si cari au fost eri pe stadionul Onef.
Or e indiscutabil ca din cei peste 12.000 spectatori, cati au asistat eri, mai mult de jumatate pricep. Pentruca eri, era un simplu match oficial, un joc simplu intre doua cluburi. Si este stiut si controlat ca publicul nostru, cel care pricepe mai putin, se pastreaza pentru zile mari, pentru jocuri internationale.
Este imbucurator de constatat aceasta, caci matchul de eri a fost o buna propaganda pentru football.
Nu pentru clasa jocului desfasurat, care n’a fost tot timpul – aproape cea mai mare parte – alerta. Ci pentru fazele, pentru imprejurarile cu totul deosebite in care a decurs acest match.
O veti vedea din descrierea pe care o vom face jocului si care, dealtfel, va revela si alte observatii, in legatura cu problema selectiei si cu imprejurarile si conditiunile cari au determinat victoria C.F.R.-ului sau infrangerea Ripensiei.
Cand inaintarea Ripensiei e in verva
Incepe C.F.R.-ul, caci Ripensia a ales terenul mai bun. Cu soarele in spate.
E cald, razele soarelui cad aproape perpendicular si molesesc pe jucatori. Se alearga greoiu.
Ripensia domina. Un minut, doua, trei. Dar jocul e mentinut mai ales pe centru. Ceferistii incursioneaza prin Medve-Atila. Timid, molcom. Molcom e dealtfel si jocul, molcoma e atmosfera, tribuna, peluza. Cald, naduseala, plictiseala aproape.
Inaintarea Ripensiei e in mediul ei. Lucreaza linistita, combinatii clare, precise. Schwartz isi pierde pe drum adversarii directi, pe Wetzer care scoate limba de un cot, pe Vintila, care are ochi numai pentru Dobai.
In minutul 10, Schwartz deschide pe Dobai, primeste inapoi, inainteaza si trage razant.
Mai trec cateva minute de joc moale, halfii Ripensiei par superiori concurentilor lor, Cuedan si Vintila. Mai subred e insa voinicul Cotormani. Imprecis pana la exasperare. Ii lipseste antrenamentul. Si caldura, caldura asta…
CUM SE POATE PIERDE UN GOAL SIGUR
E minutul 14 cand publicul tresare din somnolenta care-l pleosteste.
Dobai dueleaza cu Vintila, il depaseste si centreaza. Peste Rosculet, peste Ciolac, peste Uylacki, care sare disperat. Mingea ajunge la Bindea, cam la marginea careului de 6 metri. Mezinul stopeaza prompt si da sa traga.
I se arunca la picioare Theimler, dar Bindea are timp sa dea inapoi. La Beke, care se repede sa traga – e la 2 metri si poarta e goala – dar trage – cum, D-zeule – peste bare.
Jocul se muta apoi in terenul timisorenilor.
Barbu deschide pe Georgescu, primeste iar, deschide pe Atila si acesta centreaza, Medve prinde, dar e faultat de Burger la 18 metri de poarta. Bate – ridicol – Medve.
Ripensia reia dominarea si tot in urma actiunilor lui Schwartz si Ciolac, astazi mai in forma ca oricand.
Dar atacul nu e sustinut de halfi. Cotormani, mai ales, e slab. Se vede, executa cu aceeasi dexteritate faimoasele lui acrobatii, dar toate in vant. Pe langa minge…
Ceferistii sunt amenintatori. In minutul 23 Barbu combina cu Strock, iar acesta scapa singur – jenat insa – reglementar – de Burger, cade. Zombory prinde si degajeaza.
Faza imediat urmatoare incheie o combinatie splendida Ciolac-Bindea-Schwartz cu un shot razant al ultimului.
SI CUM TE POATE INCURCA GHINIONUL
Jocul continua totusi moale. Fara indoiala, Ripensia va castiga. Joaca inaintarea excelent. Va gresi odata, va rata a doua oara, dar – nu se poate – va marca totusi. E minutul 30, cand Ripensia prinde o noua ocazie prielnica. Ciolac schimba cu Bindea si centrarea ultimului ajunge la Schwartz. Liber, interul timisorean trage plasat. In bara. Revenita in teren, mingea este degajata de Rosculet.
Si apoi, imediat, o noua incursiune pe care o monteaza aripa Beke-Bindea. Mezinul trage slab, dintr-un unghiu destul de convenabil.
Dar cald e! Alura scade, interesul publicului se pierde. Iata, au inceput si ceferistii sa atace. Dar slab. Dezlanat, prea pe sus si prea la tripleta.
ZOMBORY, GALANT, OFERA POARTA GOALA
In minutul 31, Atila primeste de la Barbu si are de trecut peste Burger, care vine pripit.
Zombory, buimac, fuge si el spre ceferist, care n’are cui sa centreze. Inteligent insa, trage in goal. Caci goalul e liber. Si evident, nimereste. Asa dar, 1-0 pentru C.F.R. In tribuna se fac aluzii malitioase la adresa ceferistilor.
Ripensia trece din nou in ofensiva. Schwartz obtine o lovitura libera la marginea careului, dar fara rezultat.
Si in minutul 37, C.F.R. marcheaza din nou. Medve centreaza spre goal, Zombory intervine stupid, cu o lovitura rebegita de pumn si Strock impinge in poarta, inainte sa se fi facut invalmaseala.
In minutul imediat urmator Schwartz deschide la Dobai care intra in teren. Theimler ii iese inainte si – jenat – ripensistul trage alaturi.
SPARGEREA GHINIONULUI
Ripensia sparge ghinionul in minutul 41. Bindea centreaza si Beke reia din fuga, mingea isi diminueaza viteza printre picioarele lui Rosculet, venit ca din pamant, scoate afara dela cativa milimetri de linia alba a goalului.
Balonul ajunge la Dobai care centreaza si Schwartz reuseste sa sparga ghinionul, marcand in colt.
Jocul incepe sa pasioneze. Mai sunt patru minute, dar se joaca. In ciuda caldurii molesitoare, timisorenii vor cu orice pret sa egaleze. Le opreste avantul fluierul arbitrului, care anunta sfarsitul primei parti a jocului.
Sa vedem ce o sa fie dupa pauza. Vor egala ripensistii?
EGALAREA E UN FLEAC DE NIMIC
Sigur ca da! Caci in minutul 1 dupa un schimb admirabil intre Beke si Bindea, ultimul se descotoroseste de Ujlaki, intra in teren si trece usor inapoi lui Schwartz. Un shot plasat si situatia egalata: 2-2.
Ei, si acum sa vedem matchul. Caci – la drept vorbind – acum incepe matchul. Ambele echipe se pun pe joc serios, atent, energic.
Georgescu, care astazi vrea sa faca lucruri mari, n’are rabdare pe tusa. Cere mingi. Sa i se dea mingi! Insfarsit, Barbu il satisface. Se duce, trece ca prin nimic de Lacatos si trimite indarat lui Barbu. Burger intervine si faulteaza. Lovitura libera trasa de Cuedan ramane neexploatata.
Ceferistii domina cateva minute.
Halfii ripensisti au prilejul sa-si releve slabiciunea.
Acum insa, par’ca isi revine Cotormani. E mai activ, mai eficace.
Dar in minutul 10, Georgescu isi pune in cap sa marcheze. Pleaca dela centru, trece cu un dublaj inainte, de Lacatos, un dribbling lateral si l-a lasat in urma pe Hocksary. Mai are in fata pe Burger. Sa paseze? Asi, te pomenesti ca Medve se va fastaci. Lasa, mai bine o ia pe cont propriu. Inca un dribling si a lichidat cu Burger. Dar asta ce mai vrea – Zombory? L-a driblat si pe el si a marcat. Ceferistii conduc din nou: 3:2.
Urmeaza apoi cinci minute de joc la contra – atat cat jucatorii sa rasufle. Si apoi, iar hartuiala. Iar nebunia atacurilor pe ambele terenuri.
In minutul 16, Dobai trage o bomba formidabila si Theimler este fortat sa respinga in corner.
Si in acelas minut, Georgescu se duce din nou amenintator, spre poarta. Lacatos – par’ca e de carpa – ramane la cinci metri in urma (admirativ…) Georgescu, care vrea neaparat sa plece la Balcaniada, intra spre goal, trage si intoarce mainile lui Zombory: 4:2 pentru C.F.R.
Si acum egalati, daca puteti, domnilor ripensisti!
Ripensistii si fac asta. Incearca, cel putin.
Domina insistent. In minutul 20 Bindea centreaza frumos si Schwartz trage ridicol de la 3 metri peste bare.
Dar in minutul 21, Ciolac deschide lui Dobai, acesta trage spre goal (mingea se ducea insa spre out) si Ujlaki – milos – ii schimba directia spre goal.
Asa dar: 4:3 pentru C.F.R.
Mai se scurg cateva minute de dominare ripensista. Egalarea nu poate intarzia. Ehei, se incurca itele. Publicul se framanta pe banci.
Ceferistii il domolesc insa din nou. Caci din nou stabilesc diferenta de doua goaluri. Si tot prin Georgescu, pe care Lacatos nu-l poate tine nici cu bratele. Asa dar 5:3 pentru C.F.R. in minutul 25.
Mai pot egala timisorenii in 20 de minute? Daca nu?
DOBAI REDUCE HANDICAPUL
In minutul 31, Ripensia obtine corner si Dobai marcheaza cu capul.
Atmosfera devine din nou apasatoare, enervanta.
Ripensia vrea sa egaleze cu orice pret. Dar minutele – si cari sunt destul de putine – se scurg. Unul, doua, patru, cinci, sase.
S’a terminat.
Da? Asa credeti dvs? E minutul 88 cand o actiune viguroasa a ofensivei ripensiste este oprita nereglementar in careu.
Penalty. Zombory va trage. Inimile bat sa se sparga. Daca nu marcheaza?
Dar Zombory e versat in de-al de astea.
Marcheaza fara efort.
Asadar 5-5 (auzi rezultat!…) si matchul s’a terminat.
PRELUNGIRILE
Reglementarele prelungiri. Cinci minute pauza, in care jucatorii au prilejul sa rasufle, iar publicul sa ofteze.
Si apoi, iar lupta. Ripensia domina cateva minute. Apoi C.F.R. trece in atac. Un fault la 16 m.
Ripensistii fac zid. Va reusi Barbu – caci el trage – sa-si strecoare shotul prin acest zid? Ceferistul isi aranjeaza balonul, isi scuipa in palme (de ce nu pe ghete?) si trage. Un shot formidabil care se fixeaza in fundul plasei. Mai sunt 22 minute de joc. Cate nu se mai pot intampla?
Nu se intampla insa nimic. Pana la urma, ripensistii se pierd si ceferistii devin din ce in ce mai amenintatori.
Matchul se termina cu 6-5, cu Cupa Romaniei pentru C.F.R. si cu dureri de cap pentru spectatori.
C.F.R. nu are sansa, are altceva…
Dupa cum se poate vedea din descrierea jocului – pe care, accentuam, am facut-o foarte atent, inregistrand toate fazele decisive, cari puteau aduce si cari au adus goaluri – Ripensia a fost de mai multe ori in ipostaza de a marca. Si C.F.R. a marcat din mai putine situatii favorabile.
Am fost dispusi sa atribuim C.F.R.-ului, sansa. Abundenta de sansa.
Situatia s-a repetat prea adesea ca sa persistam in aceasta credinta. Nu, nu e sansa, e altceva, ceva special care da impresia de sansa si care este in realitate factura deosebita de joc a feroviarilor.
Daca inaintarea Ripensiei, in momentul cand ajungea in fata portei, chema imediat pe ceferisti si le ceda locurile, s’ar fi marcat in toate ocaziile.
Caci inaintasii Ripensiei, daca n’au egal in jocul de camp, au cusurul ca complica inutil jocul, in careu.
Ceferistii sunt mai slabi in camp. Dar in apropierea careului, simplifica problema. Un pas mai lung sau mai scurt si un shot. Si totii trag din orice pozitie.
Iata dece bucurestenii isi merita succesul. Si dece se poate spune ca trofeul a cazut in maini bune.
Cateva pareri
D. XIFANDO
Cu greseala pe care am relevant-o mai sus, a arbitrat totusi ca un mare maestru.
Dupa match, am avut prilejul sa convorbim cu d-nii:
CEZAR MEREUTA, directorul general al C.F.R.: Sunt incantat de modul cum s-a comportat echipa ceferista. Toate laudele jucatorilor si conducatorilor sectiunei de football.
ALFRED FULGA, conducatorul sectiunei de football C.F.R.: Am pregatit cu prea multa grije si atentie finala, pentru a ne fi asteptat la un rezultat contrar. Sunt foarte multumit de felul cum s’au comportat jucatorii.
CORNEL LAZAR, conducatorul Ripensiei: Am avut mult ghinion si multi jucatori inca nerestabiliti depe urma accidentelor suferite in ultima vreme.