post

POVESTI VISINII, CEA MAI LUNGA DEPLASARE DIN LIGA 5. CU TRENUL!

Cea mai lungă deplasare din Liga 5. Cu TRENUL! 

Cea de-a doua deplasare a CFR-ului la Chitila a fost şi cea mai lungă din acest campionat. Celălalt meci disputat acasă la Tracţiunea, în sezonul regulat, a avut loc pe terenul de lângă Triaj. Duminică, în play-off, am jucat pe fostul teren IUPS, aflat mai spre centrul orăşelului. 
Ce autobuz ne duce până acolo? Unul dintre suporteri, Laurenţiu, a avut ideea să meargă cu trenul. Ca pe vremuri. Chiar dacă durata călătoriei avea să fie de numai 10 minute. Şi astfel, cu o ora şi jumătate înainte de fluierul de start, eram în gară doi inşi. Al treilea, Nae Polonezu, ne-a anunţat prin sms că vine şi el şi într-adevăr şi-a făcut apariţia. 
Nici nu am apucat bine să ne urcăm în tren, că am ajuns la destinaţie şi a trebuit să coborâm. Cum mai era o ora până la începerea meciului, desigur că am început să căutăm un loc unde să servim ceva cu alcool, ca să analizăm şansele de victorie. Am ochit un bar chiar în faţa gării, dar ne-am gândit că putem găsi ceva mai aproape de stadion. 
Şi am luat-o la pas prin Chitila, dar ce să vezi, numai pizzerii şi localuri de fiţe… parcă nu se potriveau cu această deplasare ceferistă, făcută în ajun de… 1 Mai. 
Ne-am întors în apropiere de gară, unde barmanul ne-a oferit specialitatea casei – vişinată de casă făcută cu palincă, „niciun strop de spirt sau vodcă”. Într-adevăr un deliciu, mai ales în compania unei doze de cola. Nae, mai sportiv, a asortat-o cu suc de portocale, iar Laurenţiu a preferat eterna lui bere. 
După ce am băut vişinata (respectiv berea) şi am stabilit că avem nevoie de cele trei puncte puse în joc, am plecat în căutarea stadionului. Un localnic, domn bine, ne-a arătat drumul, povestindu-ne că a lucrat la IUPS şi a contribuit, prin muncă voluntară, la construirea stadionului. Pe care a evoluat și echipa a doua în epoca, Marele Rapid, dar şi alte echipe bucureştene precum Metalul, Autobuzul, Mecanică Fină. 
Ajungem în tribună şi ocupăm locurile acoperite, în partea dreapta, suporterii Tracţiunii poziţionându-se în stânga. 
Jucătorii chitileni afişează un banner în memoria unei persoane dragi care a încetat din viaţă şi păstrăm un moment de reculegere. 
Începe meciul Tracţiunea – CFR. Ei în violet, ai noştri în vişiniu complet. 
Nae suflă într-o goarna că să dea avant favoriţilor, un suporter al gazdelor îi zice ceva „de dulce”, nemulţumit că nu poate să urmărească partida în linişte, dar Polonezu îi răspunde în acelaşi registru: „dacă vrei linişte, du-te la teatru, aici e stadion!”. Şi mai suflă o dată în goarna. 
Bucureştenii domină autoritar partida şi se impun prin golurile marcate de Ionuţ Dumitru, Mihalache , Burcea, Cristofor şi juniorul Burlac. Cel mai bun jucător al Tracţiunii, fundaşul cu numărul 3, zis Băsescu pentru că seamănă cu fostul preşedinte, este ca de fiecare dată omniprezent, dar nu reuşeşte decât să limiteze proporţiile scorului. 0-5 la fluierul final. 
Nu a fost chiar ca un meci de Liga 5 engleză, dar terenul destul de bun (clar superior celui din incinta Arenei Naţionale, unde am disputat partida cu Power Team), prezenţa destul de numeroasă în tribună (cred că spectatorii au fost de ordinea sutelor) şi copiii care băteau mingea pe gazonul alăturat demonstrează că fotbalul continuă să prindă în această zona feroviară – nord-vestul Bucureştiului. 
Înainte de plecarea trenului spre Gara de Nord, am mai luat un rând în acelaşi bar şi am vizionat la televizor Roma-Lazio 1-3, în timp ce calculam şansele de promovare, pentru noi Liga 5 fiind mai importantă decât Serie A.